Legea 367/2022
privind dialogul social

Articolul 1 - Definirea termenilor și expresiilor 1

(vezi art.1 din Legea 62/2011 privind dialogul social, abrogată de prezenta lege)

În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

1. parteneri sociali - sindicate/organizaţii sindicale şi angajatori/organizaţii patronale, precum şi autorităţile administraţiei publice, care interacţionează în procesul de dialog social;

2. dialog social - toate formele de negociere, consultare sau schimbul de informaţii între reprezentanţii Guvernului, ai angajatorilor şi ai angajaţilor/lucrătorilor, în probleme de interes comun privind politica economică şi socială;

a) informare - transmiterea de date de către reprezentanţi ai Guvernului, angajatori/organizaţii patronale, către sindicat/organizaţii sindicale sau, după caz, către reprezentanţii aleşi ai angajaţilor/lucrătorilor, precum şi transmiterea de date de către sindicat/organizaţii sindicale către angajator/organizaţii patronale pentru a le permite să se familiarizeze cu problematica dezbaterii şi să o examineze în cunoştinţă de cauză;

b) consultare - schimbul de opinii şi informaţii şi stabilirea unui dialog între partenerii sociali;

c) negociere colectivă - toate formele de negociere care au loc între angajator/organizaţia patronală, pe de o parte, şi sindicat/organizaţia sindicală sau reprezentanţii aleşi ai angajaţilor/lucrătorilor, după caz, de cealaltă parte, care urmăresc reglementarea relaţiilor de muncă ori de serviciu dintre părţi, stabilirea condiţiilor de muncă, precum şi orice alte acorduri în probleme de interes comun;

3. dialog social bipartit - dialogul desfăşurat numai între sindicate/organizaţii sindicale şi angajatori/organizaţii patronale;

4. dialog social tripartit - dialogul desfăşurat între sindicate/organizaţii sindicale, angajatori/organizaţii patronale şi autorităţile administraţiei publice centrale/locale;

5. angajat/lucrător - persoana fizică, parte a unui contract individual de muncă ori a unui raport de serviciu, precum şi cea care prestează muncă pentru şi sub autoritatea unui angajator şi beneficiază de drepturile prevăzute de lege, precum şi de prevederile contractelor sau acordurilor colective de muncă aplicabile;

6. lucrător independent - persoana care desfăşoară o activitate, meserie sau profesie independentă, are calitatea de asigurat în sistemul public de asigurări sociale şi/sau care nu are calitatea de angajator;

7. sindicat - formă de organizare voluntară a angajaţilor/lucrătorilor în scopul apărării, susţinerii drepturilor şi promovării intereselor lor profesionale, economice, culturalartistice, sportive sau sociale în relaţia cu angajatorul;

8. organizaţie sindicală - denumire generică pentru sindicat, federaţie sindicală, confederaţie sindicală şi uniune sindicală teritorială. Se constituie pe baza dreptului de liberă asociere a angajaţilor/lucrătorilor, în scopul promovării intereselor lor profesionale, economice, sociale, cultural-artistice şi sportive, precum şi al apărării drepturilor individuale şi colective ale acestora prevăzute în contractele colective şi individuale de muncă, în acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu, în convenţiile colective de muncă, precum şi în legislaţia naţională, în pactele, tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte;

9. reprezentanţi ai angajaţilor/lucrătorilor - persoanele alese conform procedurii stabilite prin prezenta lege şi mandatate de către angajaţi/lucrători să îi reprezinte, potrivit legii;

10. angajator - persoană fizică, persoană juridică sau persoană fizică autorizată care angajează forţă de muncă, potrivit legii, pe bază de contract individual de muncă ori raport de serviciu;

11. patron - persoană juridică de drept privat, persoană fizică autorizată potrivit legii sau persoană care exercită potrivit legii o meserie ori profesie în mod independent, care administrează şi utilizează capital în scopul obţinerii de profit în condiţii de concurenţă şi care are calitatea de angajator;

12. patronat - persoană juridică de drept privat, autonomă, fără caracter politic şi fără scop patrimonial, constituită din patroni;

13. organizaţie patronală - denumire generică pentru patronat, federaţie patronală, confederaţie patronală sau orice altă structură realizată prin asocierea patronilor şi/sau a angajatorilor. Se constituie pe baza dreptului de liberă asociere, în scopul apărării şi promovării drepturilor şi intereselor comune ale membrilor săi, prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare, pactele, tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte, precum şi de statutele proprii;

14. reprezentativitate - atribut al organizaţiilor sindicale sau al organizaţiilor patronale dobândit potrivit prevederilor prezentei legi, care conferă statutul de partener social abilitat să îşi reprezinte membrii în cadrul dialogului social instituţionalizat;

15. recunoaştere reciprocă - acordul voluntar prin care partenerii sociali îşi recunosc unul altuia legitimitatea în vederea stabilirii unui demers comun;

16. părţi îndreptăţite să negocieze colectiv - angajatori/organizaţii patronale şi angajaţi/lucrători reprezentaţi la negocierea colectivă de către organizaţii sindicale sau de reprezentanţii angajaţilor/lucrătorilor care întrunesc condiţiile legale pentru a participa la negocierea unui contract colectiv de muncă;

17. contract colectiv de muncă - convenţia încheiată în formă scrisă între angajator/organizaţia patronală, pe de o parte, şi angajaţi/lucrători reprezentaţi prin organizaţii sindicale, sau reprezentanţii aleşi ai angajaţilor/lucrătorilor, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă;

18. acord colectiv - convenţia încheiată în formă scrisă între autoritatea sau instituţia publică centrală/locală, reprezentată prin conducătorul acesteia, şi funcţionarii publici ori funcţionarii publici cu statut special din cadrul autorităţii sau instituţiei publice respective, reprezentaţi prin sindicatele acestora ori prin reprezentanţii aleşi;

19. acord - orice formă de înţelegere încheiată în formă scrisă între partenerii sociali şi care produce efecte numai între părţile semnatare;

20. depozitar al contractului/acordului colectiv de muncă - autoritatea publică ce are competenţa să înregistreze contractele/acordurile colective de muncă;

21. unitate - formă de organizare a unui angajator, care funcţionează ca întreprindere, companie, organizaţie cooperatistă, societate, instituţie/autoritate publică sau orice altă formă de organizare, potrivit legii, cu personalitate juridică, şi în care angajaţii/lucrătorii prestează muncă într-un anumit domeniu de activitate;

22. grup de unităţi - formă de organizare voluntară în vederea negocierii colective la acest nivel, cu sau fără personalitate juridică; se poate constitui din două sau mai multe unităţi, din acelaşi sector de negociere colectivă sau din sectoare de negociere colectivă diferite. Companiile naţionale, regiile autonome, societăţile cu unic acţionar/asociat statul român sau autoritatea administraţiei publice locale, instituţiile sau autorităţile publice pot constitui grupuri de unităţi dacă au în componenţă, în subordine ori în coordonare alte persoane juridice care au calitatea de angajator;

23. sectoare de negociere colectivă - sectoarele economiei naţionale în care partenerii sociali convin să negocieze colectiv se stabilesc de către Consiliul Naţional Tripartit pentru Dialog Social şi se aprobă prin ordin al ministrului responsabil cu dialogul social, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I;

24. conflict de muncă - conflictul dintre angajaţi/lucrători şi angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional, social ori alte drepturi rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă sau de serviciu. Conflictele de muncă pot fi colective sau individuale;

25. conflict colectiv de muncă - conflictul de muncă ce intervine între angajaţi/lucrători, reprezentaţi de organizaţii sindicale sau de reprezentanţii aleşi, şi angajatori/organizaţii patronale, care are ca obiect:

a) începerea, desfăşurarea sau încheierea negocierilor privind contractele ori acordurile colective de muncă;

b) neacordarea, în mod colectiv, a unor drepturi individuale prevăzute de contractele colective de muncă/acordurile colective de muncă aplicabile, în condiţiile în care a fost început un litigiu în acest sens în instanţă şi nu s-a finalizat în termen de maximum 45 de zile, calculat de la data primului termen de judecată, pentru:

(i) cel puţin 10 angajaţi/lucrători, dacă angajatorul are încadraţi mai mult de 20 de salariaţi şi mai puţin de 100 de salariaţi;

(ii) cel puţin 10% din angajaţi/lucrători, dacă angajatorul are încadraţi cel puţin 100 de salariaţi, dar mai puţin de 300 de salariaţi;

(iii) cel puţin 30 de angajaţi/lucrători, dacă angajatorul are încadraţi cel puţin 300 de salariaţi;

26. conciliere - procedură obligatorie de soluţionare a disputelor în care o a treia parte, reprezentând autoritatea statului, ajută părţile să comunice, să atenueze sau să elimine diferendele lor; pentru concilierea conflictelor colective de muncă la nivel de unitate, autoritatea este Inspecţia Muncii, iar pentru concilierea conflictelor colective de muncă la nivel de grup de unităţi sau de sector de negociere colectivă, autoritatea este ministerul responsabil cu dialogul social;

27. mediere - procedură alternativă de rezolvare a disputelor prin care o a treia parte îşi asumă sarcina de a ajuta părţile în soluţionarea amiabilă a conflictului de muncă şi de a face recomandări pentru încheierea acestuia;

28. arbitraj - audierea şi soluţionarea unei dispute sau a unui conflict de către un arbitru imparţial, agreat de toate părţile conflictului colectiv, hotărârea arbitrului având caracter obligatoriu pentru părţi;

29. grevă - încetarea voluntară şi colectivă a lucrului de către angajaţi/lucrători;

30. grevă împotriva politicii sociale şi economice a Guvernului - încetarea voluntară şi colectivă a lucrului de către angajaţi/lucrători ca urmare a efectelor politicilor sociale sau economice care conduc la diminuarea unor drepturi prevăzute de contractele/acordurile colective de muncă aplicabile la data adoptării politicilor respective;

31. comitet de grevă - organism constituit din reprezentanţi desemnaţi de către organizatorii grevei dintre angajaţii/lucrătorii grevişti, care funcţionează pe toată durata grevei, cu scopul de a participa în toate acţiunile administrative sau judiciare efectuate pentru rezolvarea conflictului colectiv de muncă, pentru ajungerea la un acord care să încheie greva cu aceleaşi efecte ca cele prevăzute în condiţiile unui contract colectiv de muncă;

32. sistem bugetar - instituţii/autorităţi centrale/locale care angajează forţă de muncă pe bază de contract individual de muncă ori raport de serviciu şi pentru care salarizarea se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile legale privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Tematici CCMU | Dialog social

Fisa actului

Legea 367/2022
privind dialogul social
a fost publicata in
Monitorul Oficial partea 1, nr. 1238 din 22 decembrie 2022
Emitent: Parlamentul României
Data intrarii in vigoare: 25 decembrie 2022

*

Prezenta lege transpune parțial art. 3 pct. 3 și 4, art. 4 alin. (1) lit. a), b) și d), art. 4 alin. (2), art. 5 alin. (6), art. 7, art. 11 și art. 12 din Directiva (UE) 2022/2.041 a Parlamentului European și a Consiliului din 19 octombrie 2022 privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L, nr. 275 din 25 octombrie 2022. (*)

____________

(*) mențiunea a fost introdusă prin art.V din Legea 283/2024

Textele pe fundal albastru sunt cele care prezintă diferențe față de legea 62/2011, abrogată.

Ascunde
281 Documente Anexe la Codul Muncii